Noi, asistentele medicale din România, absolvente ale școlilor postliceale sanitare, vă adresăm această scrisoare deschisă, prin intermediul Federației „Solidaritatea Sanitară” din România, în numele a zeci de mii de profesioniste care, de decenii, își dedică viața îngrijirii pacienților în spitalele și centrele medicale ale acestei țări.

Suntem o generație de asistente care am învățat această profesie nu doar în sălile de clasă, ci și prin eforturi proprii, prin formare continuă, împreună cu alți profesioniști din sănătate. Ne-am dezvoltat competențe suplimentare în spitale, în ture epuizante, în lipsuri cronice, alături de pacienți care aveau nevoie de îngrijire competentă și empatie profundă. Avem mulți ani de experiență, cunoștințe solide, reflexe formate în cele mai dificile situații, și o reziliență dobândită în fața unui sistem care adesea a uitat să ne respecte. Am fost și suntem coloana vertebrală a îngrijirilor de sănătate publică.

Cu toate acestea, deși activăm la cel mai înalt nivel profesional, sistemul refuză să recunoască oficial competențele dobândite în mod informal și non-formal. Deși există cadru legal care permite echivalarea acestor competențe și completarea traseului educațional doar acolo unde este cu adevărat nevoie, ni se cere astăzi să reluăm, în întregime, patru ani de facultate, ca și cum experiența noastră nu ar avea nicio valoare. Ca și cum nu am fi existat.

Această realitate este o formă de nedreptate instituționalizată.

În multe state europene, recunoașterea experienței profesionale este nu doar posibilă, ci aplicată sistematic. Asistentele medicale cu formare postliceală sunt evaluate, li se recunosc competențele dobândite în practică, iar formarea universitară se limitează la completarea celor lipsă. Aceasta este o cale corectă, eficientă și profund respectuoasă față de contribuția adusă de personalul medical cu experiență. România, însă, rămâne blocată într-o viziune birocratică și inflexibilă, care ignoră realitatea profesională.

Vă cerem, în numele  miilor de asistente medicale absolvente de postliceală cu zeci de ani de experiență, să inițiați de urgență următoarele reforme:

1. Aplicarea efectivă a mecanismului legal de recunoaștere a competențelor/rezultatelor învăţării şi calificărilor dobândite în mod formal, non-formal și informal prin transformarea lor în credite de studii transferabile, cu evaluare reală și transparentă a dosarelor profesionale, respectiv a cunoștințelor, deprinderilor și abilităților deținute.
2. Crearea accesului asistentelor medicale academic de scurtă durată, prin care asistentele medicale cu studii postliceale să poată obține diploma de licență doar completând competențele lipsă, respectiv dobândind formarea pentru creditele suplimentare necesare.
3. Emiterea unui cadru metodologic clar, aplicabil unitar la nivel național, care să oblige instituțiile de învățământ și angajatorii să respecte dreptul asistentelor medicale absolvente de postliceală și care dețin diploma de bacalaureat la recunoașterea competențelor/rezultatelor învăţării şi calificărilor dobândite în mod formal, non-formal și informal prin transformarea lor în credite de studii transferabile.
4. Elaborarea unui program național de sprijinire a asistentelor medicale care optează pentru echivalarea competențelor pentru a parcurge traseul formativ necesar completării diferențelor de credite necesare, respectiv a traseului academic de scurtă durată.

Aceasta nu este o rugăminte, ci o solicitare legitimă. Este timpul ca România să-și respecte profesioniștii, nu să-i umilească. Să-i susțină, nu să-i forțeze să repete drumuri deja parcurse.

Vă cerem să fiți decidenții care repară această nedreptate istorică. Vă cerem să ne ascultați și să acționați. Pentru că fiecare zi în care această situație continuă este o zi în care profesioniști cu zeci de ani de experiență sunt tratați ca niște începători.